Z'ICE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ◊ Expr. Cât ai zice peste = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) asadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ◊ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reprosa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ◊ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reprosezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-si da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ◊ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! asa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteste, dă-ţi părerea; b) asadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Asa, numai ca să zică si el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ◊ Impers. O fată ce-i zice Maria. ◊ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere.
Sursă : DEX'98 (21888)  - valeriu

Z'ICE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. [NODEX]
Sursă : Neoficial (41237)  - tavi

A zice ≠ a tăcea
Sursă : Antonime (69339)  - siveco

Z'ICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: - Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i asa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
Sursă : Sinonime (219159)  - siveco

Z'ICE vb. v. chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.
Sursă : Sinonime (219160)  - siveco

z'ice vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zic, 1 pl. z'icem, 2 pl. z'iceţi, perf. s. 1 sg. zis'ei, 1 pl. z'iserăm; imper. 2 sg. zi, neg. nu z'ice
Sursă : DOR (294414)  - siveco

A Z'ICE zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ◊ Ce mai zici? ce mai faci? Va să zică adică; prin urmare. 2) A enunţa cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiecţie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A găsi de cuviinţă; a crede; a considera; a socoti. ◊ Să zicem a) să admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere
Sursă : NODEX (360114)  - siveco